Ştiri, poze şi comentarii (News, pictures and comments)

[simona]

Dila Hanım 3. Bölüm Fragmanı

stlifestyle,   


traducere

Rıza: Mă voi ascunde de la mila doamnei Dila ? Mi-e teamă că nu o voi mai vedea...
Seyit: Cine te crezi ? Unde ţi-a fost mintea când ai luat o armă şi te-ai dus singură acasă la familia Selamoğlu ?
Azer: Cum îl vom ucide pe Rıza ? Cum vom face asta fără incidente şi cum vom ieşi din situaţia asta ?... La asta trebuie să ne gândim !
Rıza: Vrei să mă omori, Azer... Sunt aici, în faţa ta...

[simona]

3. BÖLÜM ÖZETİ 

Rıza suçluluk duygusundan kurtulamaz

Hacer'in karakolun önünde vurulması Dila'yı şok etmiştir. Selamoğlu ailesinin cezadan kaçmak için her türlü yolu deneyeceğini ve hiç durmayacağını anlayan Dila bir dönüm noktasındadır. Ya Rıza Bey'le yine hukuki yollardan mücadele etmeyi deneyecek, ya da onun cezasını kendi verecektir. Rıza Bey ise Hacer'in ölümünün arkasında annesinin olduğunu bilmektedir. Ona karşı çok öfkelidir. Bunun yanında Dila'ya hiç bir şey anlatamamak, asıl suçlunun Rıza Bey olmadığını söyleyememek vicdanında iyileşmez yaralar açmaktadır. Azer ise Rıza Bey'i öldürmek için planlar yapmaya başlar. Fakat karşısında Rıza'da daha büyük bir engel vardır: Rıza'nın kardeşi Fatma'ya olan aşkı..

traducere

Rıza nu poate trece peste sentimentul de vinovăţie

Dila este şocată după împuşcăturile care au dus la moartea lui Hacer în faţa secţiei de poliţie.
Acum, Dila a înţeles că, pentru a scăpa de urmărirea penală, familia Selamoğlu va face orice este necesar şi nu are nicio intenţie să se oprească. Acest lucru devine un punct de cotitură pentru Dila. Va continua în încercarea ei de a pune mâna pe Rıza Bey, folosind sistemul de justiţie sau îl va pedepsi ea pe el. Rıza Bey ştie că mama lui este în spatele omorârii lui Hacer şi este furios.
De asemenea, Rıza Bey luptă cu conştiinţa încărcată că nu a fost sincer cu Dila când i-a explicat adevărul. Iar acest lucru începe să devină dureros în adâncul lui. Între timp, Azer începe să plănuiască cum să-l omoare pe Rıza.
Dar există un obstacol pe care el nu l-a luat în considerare până acum, şi anume dragostea pe care o simte faţă de Fatma, sora lui Rıza.

[simona]

- rezumat episodul 2   

La cabana lui Rıza Bey...
Dila se ridică să plece. Ea ameţeşte şi Rıza o ajută să stea jos.
Rıza: İhsan Bey... Dumnezeu să odihnească sufletul lui... Am fost foarte supărat, foarte...
Dila: L-aţi cunoscut...
Rıza: Pardon ?
Dila: L-aţi cunoscut pe răposatul meu soţ ?
Rıza: Nu, nu l-am cunoscut. Îl ştiam doar după nume...
Dila: Vă mulţumesc foarte mult pentru ajutor.
O conduce şi, imediat ce ea pleacă, el se prăbuşeşte, simţind că se sufocă...

La fermă...
Eren, mama Dilei, este preocupată că a trecut mult timp de când a plecat şi nici măcar nu şi-a luat telefonul cu ea.
Seyit Bey îi spune să nu-şi facă griji pentru că s-ar fi auzit, dacă s-ar fi întâmplat ceva rău. Atunci când o persoană merge să călărească, uneori nu-şi dă seama cât de departe a ajuns.
Apare Dila… Îi cere lui Yasemin să-l ducă pe Aktay, calul ei, în grajd. Mama ei începe să-i pună întrebări dorind să afle unde a fost şi dacă ştie că a fost îngrijorată pentru ea.
Dila: Am călărit pe terenul pentru care soţul meu a fost ucis. Şi am luat o decizie: nu mă întorc la İstanbul !
Mama ei încearcă să obiecteze.
Dila: Până când omul care l-a ucis pe soţul meu nu este adus în faţa justiţiei, nu plec nicăieri. Ştim cu toţii că tânărul acela, bietul de el, nu este ucigaşul soţului meu şi că cel care l-a ucis este Rıza Bey ! Azer şi vătaful Canip sunt martori. Mâine am de gând să mă duc la biroul procurorului şi vreau ca ei să explice totul şi cu asta se va termina totul.
Seyit: Nu vei reuşi să-l convingi pe Azer. Şi nici pe tânărul care a mărturisit nu vei putea să-l convingi... Dar să spunem că vei reuşi. Crezi că familia Selamoğlu va sta cu braţele încrucişate nefăcând nimic. Vor găsi pe altcineva care va recunoaşte că e vinovat şi, de asemenea, vor găsi martori mincinoşi.
Dila: Şi ce se va întâmpla ? Asta înseamnă că Rıza Bey nu va fi pedepsit, că nimeni nu se poate atinge de el...
Seyit: Dacă aş fi crezut cu adevărat acest lucru, nici n-aş fi stat pe gânduri... L-aş fi pedepsit eu însămi, dar tu nu te amesteca în lucrurile acestea...
Dila: Să nu mă amestec... Bineînţeles că nu ! V-aţi uitat direct în ochii omului care l-a ucis pe soţul meu şi aţi luat hotărârea că era nevinovat, Seyit Bey... Rıza Bey şi alţi Bey pot ucide alţi oameni, iar alţi tineri curaţi ca lacrima vor face închisoare în locul lor... Aceasta este justiţia voastră înapoiată...
Seyit: De ajuns ! Până aici ! Din ziua în care ai venit şi până acum m-am săturat. N-ai făcut nimic altceva decât să pui la îndoială modul nostru de viaţă şi de justiţie. Am încercat să-ţi spun ce se va întâmpla, dar din moment ce nu mă asculţi, nu mă aştept să se întâmple ceva, doar mă uit la ceea ce se va întâmpla, iar tu, în acel moment, vei înţelege viaţa şi cum este viaţa în Sarıgöl.

Azer şi vătaful Canip stau la o masă şi beau. Azer se plânge cu privire la instrucţiunile care i-au fost date în ceea ce-l priveşte pe Rıza şi la faptul că nu se poate atinge de el. El spune că până nu-l va ucide cu mâna lui pe Rıza, sângele fratelui său nu va fi răzbunat.
Vătaful Canip îl întreabă dacă acest lucru este singurul motiv pentru care vrea să-l omoare pe Rıza... Îi reaminteşte că, de fapt, l-a urât pe Rıza din momentul în care a primit acea palmă şi că, acum, foloseşte moartea lui İhsan drept scuză.
Azer se înfurie pe vătaf şi îi cere să nu-şi mai spună părerile. Îl pune la punct, spunându-i că este doar vătaf şi ar fi bine să-şi cunoască locul. Vătaful îi sugerează să mai coboare tonul vocii şi să-şi amintească că tatăl său l-a crezut pe Rıza. Azer repetă din nou că nu vrea ca Rıza să fie încarcerat, ci îl vrea el pentru sine. Atunci Canip îi spune să mai aibă răbdare până după proces şi atunci ei vor decide în ce mod îl vor omorî pe Rıza.

Rıza se întoarce acasă, la ferma familiei. Fratele lui, Metin, îi iese în întâmpinare şi cei doi se îmbrăţişează. Se pare că mamele i-au explicat totul înainte de întoarcerea lui Rıza. Rıza îi spune sec că İhsan este mort şi el este cel care l-a împuşcat. Metin îi cere să înceteze să mai dea vina pe el însuşi, deoarece a fost în legitimă apărare. Rıza nu vrea să mănânce, vrea doar să se odihnească. Mama lui se împotriveşte, afirmând că ar fi o lipsă de respect faţă de Metin.
Rıza se retrage în casă, iar cele două mame încep cearta despre cine este mai în vârstă, cine a intrat în casă ca mireasă şi cine drept Kuma.
Rıza încearcă să se odihnească, dar nu-şi găseşte liniştea. Vede şi revede scena împuşcăturii, apoi pe cea în care face cunoştinţă cu soţia lui İhsan... Şi conştiinţa îl macină…

Dila plânge şi se uită la cămaşa în care era îmbrăcat İhsan când a fost împuşcat...
Dila: İhsan, sunt atât de singură... Dar omul care a făcut acest lucru nu va rămâne nepedepsit, îţi promit !
Dila vrea să vorbească cu Azer, dar soţia lui, Sultan, îi spune că a venit acasă foarte târziu şi doarme. Dila răspunde că el se poate trezi. Amândouă dau buzna în dormitor. Azer tocmai se îmbrăca.
Sultan (dând din umeri): Credeam că doarme.
Azer: Ce este aşa de dimineaţă ?   
Dila: Vei veni cu mine la procuror !
Azer: La procuror ? Ce să caut acolo ?
Dila: Îi vei explica că cel care a tras în İhsan a fost Rıza Bey... Criminalul de Rıza va merge la închisoare, iar tânărul nevinovat va fi eliberat !
Azer: Nu te mai băga în asemenea lucruri, doamnă Dila !!... Nu plecai ? Nu ai spus tu că nu poţi trăi în altă parte decât la İstanbul, indiferent ce s-ar întâmpla ?
Dila: Eu nu plec nicăieri până când persoana care a comis crima împotriva lui İhsan va ajunge la închisoare, iar tu vei veni cu mine şi vei explica totul ! (Azer o priveşte lung, în tăcere...) Ce se întâmplă, Azer ? De ce ai rămas tăcut ? Nu eşti destul de bărbat ca să spui adevărul ?
Azer: Să zicem că fac ceea ce-mi ceri... Şi după aceea ce se va întâmpla ? Crezi că legea, în spatele căreia stai, îl va băga pe Rıza în închisoare ?
Dila: Dacă se va dovedi că el este vinovat, aşa se va întâmpla, desigur...
Azer: Cumnată ! Dila, ai fost crescută destul de naiv şi inocent... Dar pe aici lucrurile nu se întâmplă aşa ! Aici, fiecare este pe cont propriu. Iar familia Selamoğlu va găsi o cale de ieşire din situaţia asta. Se vor împotrivi instanţelor, îl vor plăti pe judecător şi Rıza Bey va fi liber până când noi îl vom pedepsi...
Dila: Nu pot să cred că tu sau tatăl tău... Nici măcar nu încercaţi... Cum puteţi fi aşa de siguri în legătură cu sistemul judiciar ?
Azer: Pentru că îi ştim pe ticăloşii ăştia mai bine decât tine... Ai înţeles ? Şi, cât timp, pe acest pământ, lucrurile sunt manipulate într-un mod mult mai greu de înţeles…s vreau să continui să mă îmbrac...

Dila îi explică totul mamei ei, spunându-i că nimeni nu o ascultă şi nu se poate face nimic cu aceşti oameni...
Dila: Nu ascultă de nimeni, au propria lor formă de justiţie şi nu ascultă.
Eren (mama Dilei): Atunci, opreşte-te ! Nu poţi schimba mentalitatea acestor oameni.
Ea este uimită de răspunsul pe care i-l dă mama ei.
Eren (mama Dilei): În ziua în care te-ai căsătorit cu İhsan şi ai devenit o Barazoğlu, ai acceptat şi modul lor de viaţă, regulile lor, legile lor... practic legea pământului nu funcţionează aici.
Dila îşi spune în sinea ei: "Deoarece cuvântul Bey-ului este singurul cuvânt pe care toată lumea îl urmează aici, atunci eu voi deveni Bey şi voi vedea cum vor urma cu toţii calea cea dreaptă."
Şi fluieră după calul ei alb...

La masă, Metin îi îndrugă iubitei lui poveşti despre cât de celebre sunt măslinele mamei lui, pe care chiar şi Prinţul Charles al Angliei le cere în mod special... Şi fata îl crede... Apoi îşi dă seama că el doar o tachinează. Apoi Metin face comentarii despre cât de vorbăreţ este Rıza, iar Melike îi reaminteşte că Rıza tocmai s-a întors de la uşa morţii. Şi îi cere să i se adreseze cu "Rıza Bey". Ea continuă dându-i lui Rıza instrucţiuni privind problemele de la fabrică. Rıza o întreabă dacă ea se aşteaptă ca el să se ocupe în persoană de toate astea, câtă vreme există oameni angajaţi să le rezolve. Şi Rıza este de acord că poate ar trebui ca Metin să preia o parte a responsabilităţilor... Cele două mame îşi aruncă din nou cuvinte... Metin este de acord să se ducă la fabrică. Rıza se ridică de la masă, spunând că se întoarce la cabană...

În grajd, Rıza stă de vorbă cu vătaful. Calul său a fost perturbat din ziua împuşcăturii.
Vătaful: Cum este braţul tău ?
Rıza: Braţul meu este bine, dar întreabă despre conştiinţa mea... Nu pot uita faţa lui İhsan...
Vătaful: Timp, Bey-ule, este nevoie de timp şi te vei simţi mai bine.
Rıza: Aş vrea eu să fie atât de uşor. Ieri, la cabană, m-am întâlnit cu văduva lui İhsan. Numele ei este Dila.
Vătaful: Ăsta nu este un lucru bun.
Rıza: Nu, nu este... I-am simţit durerea adâncă... O femeie tânără şi frumoasă... De ce trebuie ca ea să sufere aşa din cauza mea ? Oare este drept să fie aşa ?
Vătaful: Nu este vina ta... A fost vina lui Azer.
Rıza: Nu am putut... N-am putut să-i spun că eu l-am împuşcat, ca ea să mă poată pălmui în faţă...
Vătaful încearcă iar să-l consoleze... El îi spune că este o persoană bună... Şi Dumnezeu ştie acest lucru... Rıza cere un cal căruia să-i fie pusă şaua.

Dila şi Rıza se întâlnesc în pădure...
Rıza: Îmi pare rău. Nu am vrut să vă sperii...
Dila: Nu m-aţi speriat.
Rıza: În mod evident, nu v-aţi rătăcit...
Dila: Nu...
Rıza: Nici n-aţi căzut de pe cal...
Dila: Nu, doresc pur şi simplu să stau jos, în pădure, asta e tot...
Rıza: Şi mie îmi place să ascult pădurea... este atâta pace...
Dila: Îmi pare rău... Şi vă rog să nu mă înţelegeţi greşit... Dar aş dori să rămân singură...
Rıza: Desigur, de fapt... nu, nimic...

Metin vine la fabrică. Doreşte doar o ceaşcă cu cafea. Deşi Melike i-a dat instrucţiuni pentru a face câteva lucruri... mama lui îl sună ca să-l verifice...

Hülya încearcă să o convingă pe Fatma să intre în piscină. Fatma îi explică faptul că acest lucru nu este posibil, deoarece toată lumea ştie cine este... Hülya o întreabă dacă ea are un prieten... Răspunsul este nu, fie nu-l place familia ei, fie ei fug când află numele ei de familie.

FLASHBACK
Scene din trecut: Aflăm cum s-au cunoscut Azer şi Fatma, sora lui Rıza…

Dila vine la cabana lui Rıza...
Dila: Adineauri am fost nepoliticoasă cu dumneavoastră, pentru că eram într-o dispoziţie proastă. Vă prezint scuze...
Rıza: Nu contează... 
Dila: Locuiţi aici ?...
Rıza: Nu, locuiesc în sat. Sunt tâmplar...
Dila: Şi vă numiţi...
Rıza: Numele meu este Yavuz...
Dila: Yavuz... Ce coincidenţă interesantă !...
Rıza: Ce anume ?
Dila: ... İhsan, soţul meu decedat, a fost de acord, dacă am fi avut un fiu, să-i punem numele Yavuz. İhsan spunea mereu că Yavuz este un nume potrivit pentru un Bey... Yavuz Barazoğlu...
Rıza: Aşa deci...
Dila: Dumneavoastră aţi construit această...
Rıza: Da, acesta este castelul meu...
Dila: Castel... precum castelul regilor...
Rıza: Cam aşa ceva... Pereţii sunt din lemn, dar mă protejează...
Dila: Vă protejează de ce fel de duşmani ?
Rıza: De lucrurile de care fug, de îmbulzeala...
Dila: Nici lui İhsan nu-i plăceau mulţimile... Mi-ar fi plăcut să-l cunoaşteţi...
Rıza: Da, şi eu aş fi dorit...
Dila: Pe Rıza Bey, omul care l-a ucis pe soţul meu, îl cunoaşteţi ?
Rıza: Da, am auzit de el, nu este nimeni pe aici care să nu-l ştie pe Rıza Bey...
Dila: Chiar acum el umblă liber. Se ascunde în spatele unui tânăr de 15 ani, criminalul !
Rıza: Aşa este...
Dila: Un om fără onoare ! Nu este în stare să iasă în faţă şi să spună: "Da, eu l-am ucis !" Se ascunde în spatele unui băiat, criminalul !
Rıza: Vă rog, nu plângeţi...
Dila: Dar ştiţi ce este cel mai dureros, Yavuz Bey ? Că eu nu pot face nimic ! Azer, fratele lui İhsan, nu-şi va schimba declaraţia. Spune că are de gând să-l pedepsească el însuşi pe Rıza.

La piscină...
Azer încearcă să vorbească cu Fatma.
Fatma: Ce fel de om eşti tu ? Vii, aşa, pur şi simplu, după tot ce s-a întâmplat din cauza ta !!?
Şi ea îşi aminteşte cum, în trecut, el a răpit-o, trăgând-o de păr, ducând-o la el acasă... şi chiar şi după palma primită peste obraz, el încă nu şi-a venit în fire...
Fatma: Din cauza ta a murit fratele tău ! 
Azer: Fratele meu a fost împuşcat...
El îi mărturiseşte că încă o iubeşte... Ea îl ameninţă să stea departe de drumul ei sau data viitoare ea îl va împuşca pe el !

Dila pleacă... Îi mulţumeste lui Rıza...
Dila: Yavuz Bey, de obicei, eu nu vorbesc aşa cu cineva pe care tocmai l-am cunoscut. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine... Îmi cer iertare...
Rıza: Eu sunt dispus să vă ascult oricând...
Dila: Sunteţi prea bun... Îl cunoaşteţi pe tânărul care i-a luat locul lui Rıza ?...
Rıza: Nu, nu-l cunosc... De ce mă întrebaţi ?
Dila: A făcut o mărturisire mincinoasă... Şi stă în închisoare... Am de gând să încerc să-l fac să se răzgândească... Şi, dacă îl cunoşteaţi...
Rıza: Nu-l cunosc.
Dila: Am înţeles...
Rıza: Încetişor... Între timp... Acum ştiţi acest loc, sunteţi oricând binevenită.

Dila se întoarce la fermă...
Sultan le dă instrucţiuni lucrătorilor. Azer vine acasă. Soţia lui îl ia la întrebări de ce nu este la muncă şi dacă a băut. El spune că a fost...

Seyit Bey se duce la cimitir. Îi vorbeşte fiului său...
Seyit: De ce ai ruinat moştenirea ? De ce graba asta, copilul meu ? Am dispus acest loc pentru mine ! Eu trebuia să zac în groapa asta ! Eu trebuia să gust moartea înaintea ta ! İhsan, fiul meu, nu-mi face asta... mirosul unui copil, mirosul cerului... Mi-ai adus cea mai frumoasă noră din lume ! Te pregăteai să mă binecuvântezi cu nepoţi ! Urma să mă joc cu ei în braţele mele... Şi, atunci când ar fi venit timpul, urma să mor... Aşa cum mergi la o nuntă, ochii mei nu s-ar uita în urmă... Dar ce păcate am săvârşit ca Dumnezeu... înainte de a mă lăsa să văd toate acestea, mi l-a luat pe fiul meu de la mine !?
Doamne, Doamne, Milostiv ! Te rog, iartă-mă, Te rog... Te rog !!!

Melike îl ia la întrebări pe Metin, în legătură cu două camioane care nu au fost încărcate. Schimbul de replici nu este tocmai amabil. El îi spune că a doua zi muncitorii vor face treabă, că doar nu ar trebui să stea cu un pistol la capul lor.
Gurbet: El are dreptate... ei o pot face mâine...
Melike: Asta este o afacere, Gurbet Hanım !... această afacere... Există lucruri peste care nu se trece. În cazul în care nu au terminat ce era de făcut, trebuia să fi rămas pentru a o finaliza...
Gurbet: Eşti o femeie nemiloasă !... Acei oameni au şi ei o viaţă...
Melike: Din cauza ta băiatul ăsta este aşa cum este !
Ea continuă cu cuvinte dure la adresa celor doi. Metin intervine şi o întrerupe, mustrând-o pentru vorbele aspre...
Rıza vine şi întreabă ce se întâmplă. Gurbet Hanım îi spune lui Rıza că mama lui exagerează.
El cere să vorbească cu mama sa între patru ochi. Ea, mirată, intră în defensivă.
Rıza: Vreau să vorbesc cu tine despre ceva...

În casă... Rıza o îmbrăţişează pe mama lui…
Rıza: Mamă, mama mea frumoasă ! Eu nu pot face asta...
Melike: Ce nu poţi face ?
Rıza: Eu nu pot permite unui tânăr nevinovat să fie încarcerat pentru ceva ce el nu a făcut. Am de gând să mărturisesc totul. Şi voi suferi consecinţele, indiferent care va fi pedeapsa.
Melike: Nu, nu ai spus aşa ceva !! Iar eu nu am auzit un asemenea lucru !!
Rıza: Această situaţie nu mai poate continua în acest fel, mamă...
Melike: Ba nu ! Aşa am hotărât şi aşa se va face în continuare !  Ca să nu sufere o mie de persoane, o singură persoană va avea de suferit ! Dacă te duci, ce vor face sătenii ? L-ai văzut pe Metin ! Dacă îi dai trei vaci, el se va întoarce după ce a pierdut două dintre ele ! Acum tu vrei să ne laşi în grija lui şi tu să te duci la închisoare ?...
Rıza: Mamă, gândeşte-te ! Pentru asta există instanţe. Voi merge şi voi explica ce s-a întâmplat. Le voi spune că am fost în legitimă apărare. Poate instanţa va fi indulgentă...
Melike: Nu există "poate" !!! Tu mă înţelegi pe mine, Rıza Bey ? Înţelegi ? Jur că, dacă faci asta, voi face uz de drepturile materne pe care le am asupra ta !!!
Rıza: Mamă, nu spune asta !...
Melike: Dacă te laşi la mila familiei Barazoğlu, singura mână de ajutor pe care o vei primi este cea a celor care vor căra sicriul tău ! Pentru mine, fiule ! Păstrează tăcerea pentru mine ! Nu am pe nimeni altcineva, doar pe tine !

La cină, pe terasa familiei Barazoğlu...
Ei discută cât de bună este mâncarea. Tuturor le place cum găteşte Hayriye (soţia vătafului Canip).
Seyit Bey o întreabă pe Dila de ce nu mănâncă. Ea admite că mâncarea este foarte bună. Apare şi Azer la masă.
Seyit (către Azer): Pe unde ai umblat toată ziua ? Ai chemat o firmă de construcţii şi nici măcar nu te-ai dus pe acolo !
Sultan (soţia lui Azer) intervine, luându-i apărarea soţului ei.
Azer se plânge că tot ce ştie tatăl lui este să-i facă viaţa grea. Seyit Bey continuă cu o mustrare religioasă. Apoi îi cere să îndoaie o furculiţă. Azer o îndoaie. Apoi Seyit Bey îi dă un mănunchi de furculiţe. Azer îi spune tatălui său că, atâta timp cât el continuă să-l protejeze pe ucigaşul fratelui său, nici măcar toate furculiţele din lume nu vor ţine familia împreună...
Eren Hanım intervine...
Eren (către Azer): Tatăl tău a trecut prin destule, cu toate câte s-au întâmplat. Poate că şi-a pierdut cumpătul. Însă, declarând război familiei Selamoğlu, el ar pune întreaga familie în pericol. Ce înseamnă setea asta de sânge ? Ce foloase vei trage ?
Azer: Văd că apăraţi comportamentul tatălui meu. Dacă mai rămâneţi pe aici, în curând s-ar putea să deveniţi stăpâna acestei case...
Auzindu-l, furios, Seyit Bey îi spune să părăsească cina.
Vătaful şi soţia lui stau de vorbă despre faptul că ar fi posibil ca Seyit Bey, furios pe Azer pentru neascultarea lui, să-l renege şi să-l dea afară din casă. Atunci şi ei doi vor rămâne cu mâinile goale. Cad amândoi de acord ca vătaful să vorbească cu Azer şi să-i spună să nu se mai împotrivească tatălui său şi să facă lucruri pe la spatele acestuia pentru propria protecţie.

Pe balcon, Dila şi mama ei...
Dila este de partea lui Azer atunci când vine vorba despre faptul că Seyit Bey l-a iertat pe ucigaşul soţului ei, doar pentru că el spune că a fost un accident, dând crezare atât de uşor declaraţiei lui.
Eren: Cum ? Ce tot spui, Dila ? Ce altă alegere poate el să facă ?  Ai fi vrut să tragă în el ? Vrei să mai curgă sânge ?
Dila: Nu vreau ca sângele lui İhsan să zacă pe pământ. Vreau dreptate ! Vreau să-l văd pe Rıza Bey putrezind în închisoare ! Mâine mă duc să vorbesc cu acel tânăr care a mărturisit. Dacă voi putea dovedi că el a mărturisit ca să-l acopere pe Rıza Bey, atunci eu voi putea să-l acuz şi să-l chem în instanţă.
Eren: Cum să faci aşa ceva ? Şi dacă Rıza Bey află despre asta şi îţi va trage un glonte în cap ? Nu, nu-ţi pot permite să faci acest lucru ! Nu pot să te pierd !
Dila: Dacă nu-mi permiţi să fac acest lucru, atunci mă vei pierde pe mine, mamă !

În dormitorul lui Azer şi Sultan...
Azer o respinge pe soţia lui şi îi spune să se culce. Ea îl întreabă dacă el este încă supărat pe tatăl său. Îi mai spune că ar fi trebuit să se fi obişnuit până acuma, aşa cum şi ea s-a obişnuit cu felul lui de a fi. Şi că dacă nu vorbeşte cu ea, nu are cum să-l ajute.

FLASHBACK la evenimentele care au avut loc când Azer a răpit-o pe Fatma, iar Rıza Bey l-a pălmuit pe Azer...

Rıza Bey şi vătaful Haydar în maşină, în faţa sediului poliţiei...
Haydar: Am ajuns, Bey-ule !
Rıza: Am ajuns... Ştiu la ce te gândeşti...
Haydar: La ce mă gândesc ?
Rıza: Intră şi salvează viaţa acelui tânăr sau...
Haydar: Tu eşti cel care vorbeşte cu conştiinţa ta şi tu eşti cel care trebuie să-şi asculte conştiinţa şi să ia decizia...
Rıza: Conştiinţa mea nu mă lasă în pace, mă învinovăţeşte pe mine în fiecare secundă...
Haydar: Atunci, chiar dacă judecătorul te iartă, nu este nicio diferenţă... Nu te vei bate în instanţă, ci cu conştiinţa ta...
O vede pe Dila intrând în sediul poliţiei...

Ofiţerul de poliţie o salută şi îi spune că o aşteptau pe ea, că ea este acolo ca avocat al familiei Barazoğlu, precum şi în calitate de văduvă.
Dila: Îl cunoşteaţi pe soţul meu ?
Poliţistul: Am vorbit de câteva ori cu el. A fost un om bun... Fie ca Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul.
Dila: Mulţumesc.

În maşină, în faţa sediului poliţiei...
Rıza: Nu-i pot lăsa flămânzi pe toţi acei oameni din sat... Să plecăm !

În arestul poliţiei, discuţie Dila - tânărul Mehmet...
După prezentări, ea îi spune lui Mehmet că ea este văduva omului pe care el l-a împuşcat şi îl întreabă de ce a făcut-o, de ce l-a ucis, ea având tot dreptul să afle.
Mehmet: M-a înjurat...
Dila: Nu ai tras în nimeni, Mehmet. Soţul meu a fost împuşcat de către Rıza Bey. Nu mai fi încăpăţânat şi explică-mi.Ce ţi-au promis ei ? Cu ce te-au ameninţat ? Explică-i procurorului.
Mehmet: Plecaţi !
Dila: Nu, nu plec până când nu spui adevărul !
Mehmet: L-am ucis.
Dila: Ţi-e atât de frică de acest Bey ! Nu ţi-e teamă de Dumnezeu, nu te temi de minciună, dar ţi-e frică de Bey-ul tău !
Mehmet: Nu este o minciună ! Eu l-am împuşcat. L-am ucis pe soţul dumneavoastră ! Acum, plecaţi ! Vă rog să plecaţi !
Dila: Eşti un laş... (şi se apropie de uşă să plece)
Mehmet: Mama mea... Mama mea mi-a spus...
Dila: Ce ţi-a spus...
Mehmet: Dacă nu te duci şi nu mărturiseşti, familia Selamoğlu mă va omorî. Am făcut-o pentru ca ea să nu moară. Nu îmi este frică de nimeni, cu excepţia lui Dumnezeu. Nu îmi este frică...
Dila: Bine. Care este numele mamei tale ?
Mehmet: Hacer.
Dila: Unde locuieşti ?
Mehmet: În satul de lângă calea ferată.

În drum, Rıza se opreşte la cimitirul familiei Barazoğlu...

Dila se duce să o vadă pe mama lui Mehmet, dar femeia nu este acasă...

Hacer, mama lui Mehmet, vorbeşte cu Melike...
Melike: Ţi-am spus să nu fii văzută o vreme !
Dar Hacer îi cere permisiunea să meargă şi să-l vadă pe fiul ei în închisoare. Melike insistă şi îi spune că nu-l poate vedea până după proces. Femeia o imploră să o lase, îi spune că acum regretă faptul că a acceptat această situaţie şi, dacă Melike doreşte moartea ei, atunci s-o omoare.
Hacer: Nu pot ! Nu pot să-i fac asta fiului meu, puiului meu ! Nu pot permite ca fiul meu să putrezească în închisoare ! Am de gând să mă duc la poliţie şi să explic că fiul meu a minţit !
Melike: Ce tot spui acolo ? Asta nu e o joacă de copil ! Ţi-am dat o bucată foarte mare de teren. După ce el va ieşi, peste câţiva ani, veţi avea o viaţă confortabilă. Eu te tratez ca pe un om, ar trebui să te porţi şi tu omeneşte atunci când vii în faţa mea !
Hacer: Dar el este abia un copil !
Hacer este dispusă să mărturisească şi să fie ucisă...
Melike o numeşte o femeie needucată şi îi spune:
Melike: Ascultă-mă cu atenţie ! Dacă aud că tu sau fiul tău aţi vorbit cu cineva, vă voi omorî pe amândoi şi vă voi îngropa sub pietre ! Mă înţelegi ?
O trânteşte la pământ…
Hacer pleacă… Melike pune un om înarmat pe urmele lui Hacer. Dacă femeia vorbeşte cu cineva sau dacă îşi părăseşte casa, omul trebuie să o informeze imediat.

Hacer ajunge acasă şi o găseşte acolo pe Dila, care îi explică că este acolo pentru a sta de vorbă cu ea.
Îi explică faptul că ea ştie adevărul şi o imploră pe Hacer să nu-i facă aşa ceva fiului ei, că ea este avocat, că nu există nicio garanţie că Mehmet va primi o pedeapsă uşoară, pedeapsa minimă fiind de 15 ani.
Dila: Vă implor să nu permiteţi ca fiul dumneavoastră să treacă prin aşa ceva. Este greşit. Vă asigur că vă voi ajuta... Legea vă va proteja şi sunt dispusă să vă dau tot ce am ! Vă implor !... Am fost căsătorită doar două zile... Noi ne doream să avem copii, aveam visurile noastre... Eram pregătiţi să îmbătrânim împreună. Ştiu că Rıza Bey a fost cel care l-a împuşcat pe soţul meu şi el este cel care ar trebui să fie pedepsit, nu Mehmet, mă auziţi ?
În final, Hacer acceptă să stea de vorbă cu Dila.
Omul trimis de Melike pe urmele lui Hacer le vede pe cele două femei stând de vorbă.

La ferma Barazoğlu...
Mama Dilei este îngrijorată pentru ea.
Seyit Bey o întreabă dacă vrea să trimită pe cineva să o caute. O linişteşte spunându-i că inima mamelor nu poate fi ţinută departe de copilul lor. Apoi o întreabă cât timp a trecut de când a murit tatăl Dilei. Ea îi spune că Dila avea 12 ani. Şi mai adaugă că ea s-a prefăcut că este puternică, însă a fost, în acelaşi timp, foarte speriată întrebându-se cum va reuşi să-şi crească fiica cu un salariu de profesor... Amândoi îşi aduc aminte cum este să-ţi creşti singur copiii.
În timp ce Seyit Bey şi mama Dilei stau de vorbă, Hayriye (soţia vătafului Canip) şi tânăra servitoare Yasemin se uită la ei, îşi dau coate şi ajung la concluzia că formează un cuplu frumos. Yasemin se plânge în legătură cu încercarea lui Sultan de a se purta ca stăpână a casei. Sultan şi Azer se uită şi ei la Seyit Bey şi Eren. Sultan nu se simte în largul ei şi spune că, de fapt, ar putea fi vorba de încercarea lui Eren de a deveni noua stăpână a casei.

Vataful Canip îi repetă lui Azer ceea ce a discutat în seara precedentă cu soţia lui. Îi spune să fie atent (precaut) în ceea ce-i priveşte pe Rıza şi Seyit, să mai lase ceva timp să treacă, să se ducă eventual într-o călătorie în Europa, să se îndepărteze pentru câtva timp, atâta cât este necesar ca mai toată lumea să creadă că a uitat despre povestea asta, iar atunci când se va întoarce, atunci va putea termina ceea ce are de gând să facă. Azer promite să nu mai vorbească negativ despre Rıza. Vătaful pleacă şi Azer face pe prostul. Pentru el, planurile continuă. Dar Sultan este de acord că, dacă soţul ei nu este atent, Seyit Bey îl poate exclude din testamentul său şi tot ceea ce îi va rămâne… va fi doar numele Barazoğlu. Azer îi spune că, la timpul potrivit, toată lumea va vedea ce este el şi ce anume este în stare să facă.

Omul trimis de Melike să o urmărească pe Hacer îi spune ceea ce a văzut. El explică faptul că Dila a petrecut ore întregi încercând să o convingă pe Hacer să meargă la poliţie şi să spună adevărul. Deoarece Hacer a rezistat, Dila i-a dat timp să se gândească până dimineaţă la discuţia lor.
Melike: Până acum eram îngrijoraţi din cauza lui Azer. Acum trebuie să ne facem griji şi cu privire la această femeie.
Bărbatul: Este o femeie foarte încăpăţânată.
Melike: Nu încăpăţânarea ei mă preocupă. Dacă Hacer merge la poliţie sau chiar până la magazinul alimentar, ea nu se mai întoarce vie acasă. Ai înţeles ?
Omul dă din cap afirmativ. Dar, în mod neaşteptat, apare Rıza care vrea să ştie cine nu se va întoarce acasă în viaţă ?
Melike: Ai auzit greşit. Serhat (bărbatul) a auzit că Azer ar putea încerca un atac asupra casei şi i-am sugerat să mărească numărul paznicilor înarmaţi din jurul casei.
Rıza: Este adevărat, Serhat ? 
Sehat: Da, aşa este...
Rıza îl apucă de gât şi Serhat spune adevărul în ceea ce o priveşte pe Hacer.
Rıza: Hacer, Dila ? Deci, pe cine vei omorî mamă ? Pe Hacer ? Pe Dila Barazoğlu ? Sau pe amândouă ? Hm, pe cine ?
Melike: Acest lucru nu este o glumă, Rıza ! Trebuie să terminăm cu femeia aceea, înainte de a merge la poliţie. Indiferent de ce fac eu, o fac pentru tine, pentru binele familiei Selamoğlu.
Rıza: Mamă, din cauza acestei situaţii, nu va suferi doar o singură persoană, nu va muri doar o singură persoană. Înţelegi asta, mamă ?
Rıza pleacă.
Melike: Serhat, mâine iei pe cineva cu tine şi stai cu ochii pe casă !
Serhat: ... dar Rıza Bey...
Melike: Am auzit ceea ce a spus Rıza Bey ! Dacă spui că nu o poţi face, voi găsi pe altcineva ! Dar, de asemenea, trebuie să fiu sigură că nu vei vorbi despre acest lucru...
Serhat: Voi face ceea ce cereţi.
După plecarea lui Serhat, Melike spune pentru sine: "Da, Dila Hanım, să vedem cine are mâna cea mai bună."

Dila şi mama ei, în dormitor...
Dila: Hacer trebuie să vorbească mâine cu procurorul. Sper că nu i-ai spus nimic lui Seyit Bey !
Eren: Nu, nu i-am spus. Sper că povestea asta se va încheia.
Dila: Cum poţi să vorbeşti aşa ? Nu vrei ca acest Rıza Bey să meargă la închisoare pentru asta ?
Eren: Nu-mi este frică în legătură cu cine merge la închisoare. Mi-e teamă că ceva s-ar putea întâmpla cu tine.
Dila: Niciodată nu ai vrut să mă căsătoresc cu İhsan.
Eren: Nu există niciun motiv pentru a deschide cărţile trecutului, Dila ! Nu va folosi nimănui. Am încercat să fac ceea ce este mai bine pentru tine şi nu mă simt vinovată cu privire la acest lucru.
Mama Dilei iese şi intră Sultan în cameră.
Sultan o întreabă dacă se simte bine. Dila îi spune că este bine.
Sultan: Ce-ai făcut azi ? Pe unde ai fost ?
Dila: De ce mă întrebi ?
Sultan: Aşa, fără niciun motiv. Nu eşti de pe aici, în cazul în care te-ai fi pierdut...
Dila: Nu mă rătăcesc...
Sultan: Bine, atunci...
Dila: Spune-i lui Azer că, în cazul în care vrea să ştie ce fac, să vină şi să întrebe el însuşi. Spune-i să nu fie laş şi să te trimită pe tine.

Rıza se gândeşte şi se tot gândeşte la tot ceea ce a spus mama lui...
Apoi ia un cal din grajd şi pleacă. Are arma la el.

Sultan şi Azer în camera lor...
Sultan îi spune lui Azer că Dila a fost plecată toată ziua, iar ea nu a putut să o facă să vorbească.
"Şi ce ?", întreabă Azer. Sultan îi aminteşte că ea este avocat şi poate obţine ca tânărul să-şi retragă mărturisirea şi să facă în aşa fel încât Rıza să fie închis. Azer o ia de păr pe Sultan şi o întreabă dacă a crezut cumva că ar putea să o facă pe Dila să-i spună ce are de gând. Ţipă la soţia lui.

Rıza apare la ferma Barazoğlu...
Îi spune Dilei că are ceva foarte important de discutat cu ea.
Ea îl întreabă ce s-a întâmplat în timpul zilei. El îi spune că este foarte important.
Ea îl invită înăuntru ca să stea de vorbă. El îi spune că nu poate să vină înăuntru, deoarece acest lucru ar putea fi înţeles greşit de ceilalţi (adică un bărbat a venit pentru a o vedea târziu în noapte). Atunci ea îi spune că vor putea vorbi a doua zi. El îi spune că este în legătură cu Mehmet şi o roagă să accepte discuţia.
Dila: Da, Yavuz Bey, ce s-a întâmplat cu Mehmet ? Vă ascult.
Rıza: Familia Selamoğlu ştie că v-aţi întâlnit cu mama lui Mehmet. Şi, de asemenea, că aţi făcut presiuni asupra ei pentru ca ea să vorbească cu procurorul.
Dila:  De unde ştiţi asta ?
Rıza: Am auzit pe câţiva dintre paznicii familiei Selamoğlu vorbind la cafenea.
Se pare că toată lumea din casă vorbeşte despre asta.
Dila: Şi ce este în neregulă cu asta ?
Rıza: Ascultaţi, doamnă Dila, acest Rıza Bey are oameni peste tot. Şi probabil a urmărit-o pe Hacer. Am venit aici să vă avertizez, pentru că eu cred că viaţa dumneavoastră ar putea fi în pericol...
Dila: Mulţumesc, Yavuz Bey ! Dar după toate astea, nu cred că ei vor fi în măsură să facă ceva. Există un caz şi va avea loc un proces.
Rıza: Atunci când oamenii sunt încolţiţi, sunt capabili de orice, doamnă Dila. Din păcate, mai ales aici, în Sarıgöl, câteodată bunul simţ şi inteligenţa se confundă cu a fi un laş. Şi a avea curaj înseamnă să ai legături cu unii şi cu alţii...
Dila: Poate că aveţi dreptate, Yavuz Bey. Dacă nu aş avea la fel de mult curaj ca şi aceşti oameni lipsiţi de onoare, ar însemna că eu sunt la fel de lipsită de onoare ca şi ei. Am de gând să merg cu acea femeie la procuror. Dacă are curaj, lăsaţi-l pe acest câine de Rıza Bey să vină şi să mă împuşte el însuşi.
Rıza: Doamnă Dila... Uitaţi, eu vă cer, vă rog să nu actionaţi prea mult acum. Aveţi puţină răbdare, cel puţin nu puneţi în pericol viaţa dumneavoastră şi viaţa lui Hacer, vă rog...
Dila: Dar ce spuneţi despre bietul Mehmet sau despre Rıza Bey, care l-a făcut să mărturisească ? În timp ce ucigaşul soţului meu umblă liber, eu nu pot acţiona ca un laş, Yavuz Bey !
Rıza: Orice spun eu, este evident că sunteţi hotărâtă... Luaţi asta ! (îi dă arma lui)
Dila: Nu este nevoie... în plus, eu nu ştiu cum să folosesc aşa ceva...
Rıza: Să aveţi o seară bună...
Rıza pleacă... Azer se apropie...

Azer: Cumnată ?
Dila: Azer ?
Azer: Ce faci la ora asta ?
Dila:  Am venit să iau aer.
Azer: Ciudat...
Dila: Acesta este interogatoriu...
Azer: Nu, ce motive ar fi ?

În salonul familiei Selamoğlu, Melike umblă de colo până colo.
Vătaful Haydar : Melike, ce cauţi la ora asta, pe întuneric ?
Melike: Sunt o persoană rea ?
Haydar: De unde ţi-a venit ideea la ora asta ?
Ea insistă că vrea să știe dacă este o persoana rea. Nu vrea să fie o persoană rea, dar, pentru fiul ei, trebuie să facă totul. Însă conştiinţa ei o sâcâie.
Haydar: Eşti mamă şi nimeni nu poate condamna o mamă pentru că face tot ce este necesar pentru copiii ei.
Melike: Aşa este...

Dila în camera ei.
Se gândeşte şi se tot gândeşte la ceea ce Yavuz (Rıza) i-a spus despre pericolul care o paşte.

Dimineaţă:
Seyit (cu cafeaua în mână) :Yasemin, ştii cumva unde pleacă Dila cu maşina ?
Yasemin îi spune că nu ştie.
Dila o ia ea pe Hacer de acasă şi se pare că sunt urmărite. Drumul a fost blocat în mod intenţionat.
Cineva se pregăteşte să tragă în maşina Dilei, dar Rıza trage în el. Dila şi Hacer aud împuşcătura dar nu ştiu cine a tras.
Amândouă ajung la secţia de poliţie și cineva o ucide pe Hacer. Dila strigă după ajutor....

[simona]

[Miki]

Mulţumesc, Simo !   Ce zâmbet !  Ce privire blândă !

[Miki]

Din episodul 3:

[simona]

- de la filmări   

     

[simona]

   



   

     

[Miki]

4. BÖLÜM ÖZETİ 

Her aşk zordu, onlar imkansızı seçti

Hacer'in kollarında can vermesinden sonra değişen Dila artık kendi adaletini kendi sağlaması gerektiğini düşünmektedir.
Öfkesine yenik düşüp Selamoğlu Konağını basmıştır. Fakat bunun bir hata olduğunun ve intikamını bu yolla alamayacağının farkındadır.

Bu yüzden sanki uslanmış gibi davranmalı ve Seyit Bey'e fark ettirmeden hareket etmelidir. Azer'e dersini veren Rıza Bey ise kavga sırasında elini incitmiştir. Dila'nın bir şeylerden şüphelenmemesi için bir süre onu görmemeye karar verir. Ama yine de ondan uzak kalamaz. Dila'ya olan aşkı günden güne artarken içine düştüğü çelişki de bir o kadar derinleşmektedir. Dila ise Yavuz olarak bildiği Rıza'yı dertlerinden uzaklaşabildiği bir liman olarak görmektedir. Fakat iç sesi ona yanlış bir şey yaptığını fısıldar sürekli... Bu arada Dila'nın sık sık konaktan çıkıp ortalıktan kaybolması evdekilerin dikkatini çeker. Çünkü Dila Yavuzla arkadaş olduğunu herkesten saklamıştır. Seyit Bey Dila'nın nereye gittiğini bulmak için onu gizlice takip ettirir.

traducere

Fiecare poveste de dragoste este grea, însă ei au ales imposibilul

După uciderea lui Hacer, care şi-a dat ultima ei suflare în braţele Dilei, aceasta a decis că singura cale de a se face dreptate ar trebui să vină de la ea însăşi.
Cu acest gând în minte, ea a năvălit la conacul familiei Selamoğlu. Acum îşi dă seama că acest lucru a fost o mare greşeală şi că, în felul acesta, nu va putea să caute răzbunarea.

Prin urmare, ea continuă, în secret faţă de Seyit Bey şi ceilalţi, să urzească un plan de răzbunare.
În timpul unei lupte cu Azer, în care a vrut să-i dea o lecţie acestuia, Rıza Bey s-a rănit la mână. El decide să nu o mai vadă pentru un timp pe Dila, astfel încât ea să nu devină suspicioasă. Dar nu poate sta departe de ea. Dragostea pe care o simte pentru Dila creşte de la o zi la alta, dar, de asemenea, creşte şi lupta cu conştiinţa lui vinovată.
Cu toate acestea, Dila îl vede pe Rıza, pe care ea îl ştie drept Yavuz, ca pe o evadare din situaţia ei, ca pe singura persoană în care poate avea încredere şi cu care poate vorbi despre problemele ei. Însă o voce interioară îi spune mereu că ea face un lucru greşit...
Între timp, faptul că ea iese din ce în ce mai des din casă şi dispare pentru perioade lungi de timp, fără a fi însoţită, a început să atragă atenţia tuturor membrilor familiei. Acest lucru se datorează faptului că ea a păstrat secretă prietenia ei cu Yavuz. Seyit Bey o urmăreşte pe Dila, cu scopul de-a afla unde merge ea în secret.

[simona]

Dila Hanım 4. Bölüm Fragmanı

TurkSwiss CH,   


traducere

Dila: Mamă, eu n-am făcut nimic. N-am făcut nimic…
Dila: Sub influenţa durerii pe care am suferit-o, poate că am făcut ceva greşit. Vă prezint scuze amândurora, dumneavoastră şi doamnei Melike.

[Miki]

[simona]

- rezumat episodul 3   

ezzel.53,   


La vechile ruine...
Melike primeşte un telefon de la Haydar cu veşti despre Hacer. Ea o numeşte pe Hacer "proastă" pentru că nu a ascultat-o.
Melike: Oh, Hacer... De ce ai plecat de-acasă ?
În mod evident, este înnebunită de durere pentru moartea lui Hacer.

Dila îşi spală mâinile şi este încă cutremurată de cele întâmplate. Procurorul o aşteaptă pentru declaraţii.

Rıza Bey ajunge acasă şi o caută pe mama lui... Află unde a plecat şi se îndreaptă spre locul respectiv.

În biroul procurorului...
Procurorul verifică declaraţia Dilei conform căreia ea nu a văzut cine a tras. Ea confirmă.
Procurorul: Atunci cum puteţi fi sigură că Rıza Bey este cel care a tras ?
Dila: Poate că nu a apăsat chiar el pe trăgaci, dar a pus pe cineva. Este un lucru atât de evident pentru mine... Cum de dumneavoastră nu puteţi vedea ?...
Procurorul: Doamnă Dila, dacă ar fi să mergem mai departe doar pe baza unor speculaţii, nu ar fi niciun loc în închisori. Sunteţi supărată şi înţeleg asta. În plus, sunteţi încă în perioada de doliu. Cu toate acestea, fără ca acest lucru să fie complet investigat, încă nu putem da vina pe nimeni...
Dila: Atunci puneţi întrebări... De ce nu mergeţi să-l întrebaţi pe Rıza Bey ?
Procurorul: Vom merge şi vom cerceta. Nu vă faceţi griji despre asta. Uitaţi, doamnă Dila !... Dacă l-aţi cunoaşte pe Rıza Bey, la fel de bine ca şi mine, aţi şti că acest om nu este capabil să rănească nici măcar o furnică. Nu se comportă rău cu nimeni din sat. Nu se ştie despre el să fi avut probleme cu cineva. De ce, dintr-o dată, l-ar ucide pe soţul dumneavoastră şi apoi pe Hacer ? Sau să pună pe cineva ?
Dila: Este o dispută legată de o proprietate...
Procurorul: Litigiile legate de proprietate nu sunt neobişnuite în această zonă. Familia Selamoğlu a avut dispute legate de proprietate în zonă înainte de asta. Dar niciodată nu au apelat la arme pentru a rezolva un litigiu. Au folosit întotdeauna sistemul judiciar pentru a-şi rezolva disputele şi au existat şi situaţii când ei au pierdut în astfel de cazuri.
Dila: Atunci, dacă aşa stau lucrurile, cercetaţi şi aflaţi adevăratul motiv. De aceea sunteţi procuror...

Seyit Bey intră în biroul procurorului, apoi iese împreună cu Dila...
Mama Dilei o aşteaptă la ieşire...
Dila se aruncă în braţele ei şi îi explică că Hacer a fost împuşcată şi a murit în braţele ei.

La ruine...
Rıza Bey este furios şi îi cere explicaţii mamei lui…
Rıza: Mamă !
Melike: Rıza !
Rıza: Mamă, cum ai putut să faci aşa ceva ? Cum ai putut să fii o persoană atât de rea ? Cum... ?
Melike: I-am spus de mai multe ori să nu se ducă ! Dumnezeu ştie că m-am rugat să nu ajung să fac un asemenea păcat ! Si ea ce a făcut ? Nu m-a ascultat ! Nu a respectat dorinţele noastre !...
Rıza: Poate felul acesta de respect să te bage sub pământ ? Îi vei ucide pe toţi cei care acţionează împotriva dorinţelor noastre ? Cine te crezi ?
Melike: Sunt mama ta, orice aş face eu pentru tine...
Rıza: Nu ţi-am spus eu să nu faci nimic pentru mine ? Nu ţi-am spus să nu încerci şi să nu-mi faci niciun bine, deoarece eu sunt Bey ? Iar tu ai încercat să-mi faci un bine ! De ce nu m-ai ascultat ?
Apare Haydar...
Haydar: Rıza Bey ! Ajunge !

Pe terasă...
Seyit Bey o mustră pe Dila…
Seyit: Îţi spun ceea ce ţi-am mai spus, Dila. În acest loc, dreptatea nu se face în acelaşi mod. Ce se întâmpla dacă păţeai ceva ?
Dila: Îmi pare rău, nu credeam că lucrurile ar ajunge în acest punct.
Azer adaugă şi el comentariile sale, referindu-se la faptul că o femeie nevinovată a murit din cauza ei şi nicio scuză nu o va aduce înapoi. Apoi, Azer se enervează atunci când tatăl lui îi spune să se oprească. Însă el continuă spunând că, dacă l-ar fi ascultat, lucrurile nu ar fi ajuns atât de departe.
Seyit: Dacă te-aş fi ascultat, sângele ar fi curs ca un râu. Ar fi fost ucisă zilnic câte o persoană de fiecare parte.
Azer: Asta este ceea ce se întâmplă acum ! Şi acest lucru va continua, până vom vorbi limba pe care o vorbeşte Rıza Bey.
Seyit: Rıza Bey nu va coborî atât de jos, încât să ucidă o femeie nevinovată ! Iar ceea ce s-a întâmplat a fost făcut de către o altă persoană decât un Selamoğlu.
Soţia lui Azer: Încă îi mai luaţi apărarea lui Rıza Bey !
Eren (mama Dilei): Seyit Bey, poate că el nu este chiar acea persoană bună la suflet aşa cum credeţi !
Seyit: Poate că ceea ce spuneţi voi este corect, dar ceea ce a făcut ea, doamnă Eren, dând buzna în casa familiei Selamoğlu ca să-l omoare... ?
Eren: Desigur că nu...
Dila: Da, Rıza Bey trebuie să moară !
Eren: Ce tot spui acolo, Dila ?
Dila: Azer are dreptate, până când nu vom vorbi în limba pe care o înţelege Rıza Bey, el nu se va opri ! Îl voi pedepsi cu mâinile mele !...
Eren: Ai înnebunit ?
Seyit: Ba nu, Dila ! Nu poţi curăţa sângele cu sânge... Auzi la ea !
Dila: Astăzi a murit o femeie nevinovată, Seyit Bey ! Am avut sângele ei pe mâinile mele ! Am încercat să stau departe. Dar mai întâi İhsan… Şi acum o femeie nevinovată şi-a lăsat sângele pe mâinile mele ! Dacă eu nu-l omor pe Rıza Bey, atunci sângele nevinovat al acestor fiinţe va fi mereu cu mine...

Furios, Rıza trage de mai multe ori cu arma lui, pe malul apei...

Melike şi Haydar stau de vorbă la ruine, după plecarea lui Rıza...
Melike: În cele din urmă, s-a întâmplat lucrul de care m-am temut întotdeauna. Fiul meu mă urăşte acum ca pe un duşman. S-a uitat la mine cum te-ai uita la un criminal.
Haydar: Nu spune aşa ceva !
Melike: Am făcut totul pentru fiul meu...
Haydar: Ştiu...
Melike: Aş vrea să pot da timpul înapoi, pe vremea când eram tineri şi nevinovaţi, când ne-am întâlnit prima oară şi ne-am îndrăgostit...
Haydar: Eu tot te mai iubesc, Melike... Şi pot purta pe spatele meu toate păcatele tale...

FLASHBACK
Dila îşi aminteşte discuţia ei cu Rıza Bey despre cabana lui...
Dila: Dumneavoastră aţi construit această...
Rıza: Da, acesta este castelul meu...
Dila: Castel... precum castelul regilor...
Rıza: Cam aşa ceva... Pereţii sunt din lemn, dar mă protejează...
Dila: Vă protejează de ce fel de duşmani ?
Rıza: De lucrurile de care fug, de îmbulzeala...

Într-o cameră, Gurbet (mama lui Metin) şi Hülya (iubita lui)...
Hülya nu mai poate de plictiseală. Gurbet croşetează, în aşteptarea fiului ei.
Când acesta apare, Gurbet o trimite pe Hülya undeva, ca să rămâna între patru ochi cu Metin.
Gurbet: Ai auzit ce s-a întâmplat ?
Metin: Nu... Ce ?
Gurbet: Cineva a împuşcat-o pe Hacer !
Metin: Cine ? De ce ?
Gurbet: Nu ştiu ! Nu am reuşit să aflu ! Dar astăzi toată lumea se comportă ciudat... Mai întâi, Rıza a venit furios în căutarea mamei lui. Apoi, Melike s-a întors cu ochii umflaţi şi s-a închis în camera ei. Rıza nu s-a întors. Ceva se întâmplă !
Metin: Mamă, vorbeşti întortochiat ! N-ai întrebat ce se întâmplă ?
Gurbet: Nu ştiu ce se întâmplă...
Metin: Stai, nu este Hacer mama acelui tânăr care a mărturisit că l-a ucis pe İhsan ?
Gurbet: ... Ba da...
Metin: Gândul asta este înfricoşător, dacă este evident de ce a fost ucisă Hacer... Cuiva i-a fost frică că ea va vorbi...
Gurbet: Cui ? Lui Rıza ?
Metin: Nu... Rıza nu ar putea să se coboare într-atât...
Gurbet: Melike ? ?!
Metin: Mamă, te rog... Până şi gândul acesta este înfricoşător... Iar noi, până nu ştim adevărul, nu ar trebui să acuzăm pe cineva... Ar putea fi oricine dintre lucrători...
(se aude o bătaie în uşă…)

FLASHBACK (când Melike a urlat la Hacer...)
Dila a adormit pe prispa cabanei lui Rıza Bey. În vis, revede momentul împuşcării lui Hacer. Rıza o trezeşte.
Rıza: Vă simţiţi bine ?
Dila: Yavuz Bey, doamna Hacer a murit... A murit din cauza mea !
Rıza: Nu este vina dumneavoastră...
Dila: Vă implor ! Ajutaţi-mă, spuneţi-mi cum să-l găsesc ?
Rıza: Pe cine ?
Dila: Pe acest câine de Rıza Bey... Am de gând să-l omor...
Rıza: Chiar credeţi că Rıza Bey a ucis-o pe Hacer ? Aţi auzit de la alte persoane. Şi dacă lucrurile stau altfel decât ceea ce vi s-a spus ? Şi dacă Rıza Bey nu are nimic de-a face cu asta ?
Dila: Încetaţi, Yavuz Bey, nu faceţi acest lucru ! Nu mai vorbiţi ca Seyit Bey. Dacă el este nevinovat şi l-a împuşcat pe soţul meu din greşeală, de ce nu a venit în faţă si să spună adevărul ? De ce este altcineva în închisoare în locul lui ? De ce ?
Rıza: Oamenii nu pot întotdeauna să facă diferenţa între adevăruri. Poate că lucrurile i-au scăpat de sub control. Poate că există lucruri pe care nu le cunoaştem... Cum am putea şti prin ce trece el ?
Dila: Cine sunteţi dumneavoastră, Yavuz Bey ? Sunteţi o rudă de-a lui Rıza Bey ?
Rıza: Nu, nu sunt... Eu doar spun că nu este uşor să decizi să iei viaţa cuiva. Acest lucru ar putea fi valabil atât pentru Rıza Bey, precum şi pentru dumneavoastră...
Dila: Sunt sigură că atunci când a dat ordinul ca Hacer să fie ucisă, el nu a stat pe gânduri nici măcar un minut.
Rıza: Există posibilitatea ca lui Rıza Bey să-i pară rău, nu putem şti...
Dila: Am crezut că dumneavoastră veţi înţelege, dar m-am înşelat... (se întoarce să plece...)
Rıza: Doamnă Dila, am încercat doar să vă consolez. Eu chiar am înţeles cu adevărat durerea şi suferinţa dumneavoastră. Vă rog să înţelegeţi acest lucru... Vă rog...
Dila: Trebuie să plec ! Nici măcar nu ştiu de ce am venit aici...

Melike vrea să discute cu menajera despre conversaţia urâtă la care ea a fost martoră cu o zi înainte...
FLASHBACK (când Melike o ameninţă pe Hacer…)
Îi spune menajerei că intenţia ei a fost doar să o sperie pe Hacer. Ea nu vrea ca cineva să creadă că a vorbit serios. Era doar furioasă şi nu-şi aminteşte întreaga conversaţie. Nu are nimic de-a face cu moartea lui Hacer. Menajera spune că nici măcar nu i-a trecut prin minte aşa ceva.
Melike îi spune să nu discute cu nimeni despre acest lucru...

Seara, la fermă...
Eren: Pe unde ai umblat ?
Dila: Am făcut o plimbare.
Eren: Nu ar trebui să umbli hai-hui singură. Ascultă, fata mea ! Locul acesta nu este bun pentru tine... Ar trebui să ne întoarcem acasă, la İstanbul.
Dila: Acum aceasta este casa mea ! O femeie nevinovată a murit în braţele mele... Eu nu mai sunt aceeaşi persoană... Eu nu mai sunt o persoană nevinovată !

Pe malul apei, seara...
Rıza îi pune întrebări lui Haydar în ceea ce priveşte acţiunile mamei lui, numind-o o persoană crudă.
Haydar: Ea nu este o persoană crudă, Bey-ule... În cazul în care ea a fost crudă, ea nu ar fi simţit remuşcări ?
Rıza: Poate să simtă remuşcări cât doreşte !... Hacer a murit... Am văzut cu ochii mei... O, Doamne ! De ce mi se întâmplă toate aceste lucruri mie ?
Haydar: Da, ţi se întâmplă ţie, dar nu din cauza ta ! Totul este din cauza lui Azer...
Rıza: Adevărat, este din cauza lui Azer şi toată lumea suferă, mai puţin el... Dar mai ales Dila... De fiecare dată când îi văd faţa, inima mea sângerează.
Haydar: A venit din nou astăzi ?
Rıza: Da, a venit pentru a cere ajutor. A spus: "Am de gând să trag în câinele de Rıza Bey !"... Hm, câinele de Rıza Bey !
Haydar: Dacă te-ai duce să explici totul procurorului, în mod evident ai fost în legitimă apărare...
Rıza: Hai să spunem că procurorul mă va crede şi aş fi declarat nevinovat în instanţă... Ce se va întâmpla cu Dila ?
Haydar: ... Ce se va întâmpla cu Dila ?...
Rıza: Cum să scap din conştiinţa Dilei, acesta este lucrul de care mi-e teamă de fapt... Mi-e teamă că nu o voi mai vedea din nou...
Haydar: Bey-ule... Ar fi cu putinţă ca tu şi doamna Dila...

Înmormântarea lui Hacer...
Poliţia îl aduce pe Mehmet, fiul lui Hacer. Are mâinile încătuşate.
Dila: Mehmet, eu...
Mehmet: Ssss, tăceţi ! Destul ! Mama mea a murit din cauza dumnneavoastră. Iar acum ei nu mă vor lasa să trăiesc ! Este doar vina ddumnneavoastră, a dumnneavoastră !
(poliţiştilor) Duceţi-mă de aici !

Procurorul (Murat) a venit la Rıza Bey să-i pună câteva întrebări, spunându-i că acest lucru nu are nimic oficial, fiind mai mult o conversaţie amicală...

FLASHBACK
Dila ia o armă şi părăseşte ferma.

Procurorul Murat şi Rıza de vorba în birou lui Rıza de la fermă...
Murat: Hacer era în drum spre secţia de poliţie, ca să facă o declaraţie, să spună că nu fiul ei a tras în İhsan şi că amândoi, ea şi fiul ei, au fost ameninţaţi...
Rıza: Cine a spus asta ?
Murat: Doamna Dila, (Rıza dă din cap...) văduva lui İhsan Barazoğlu.
Murat: Conform spuselor ei, ea nu crede că Mehmet l-a ucis pe soţul ei, ci că tu te afli în spatele acestei poveşti...
Rıza: Bine, dacă chiar Azer, fratele răposatului İhsan, a spus că Mehmet l-a ucis pe fratele său, oare nu este comică declaraţia ei ?
Murat: Indiferent dacă sună comic sau nu, datoria mea este să pun întrebări şi să investighez.
Rıza: Bine, atunci tu ce crezi ?
Murat: Mă gândesc că toate dovezile arată spre tine. Uite, Rıza, am fost prieteni din copilărie. Acum, te întreb, nu ca procurorul Murat, ci ca Murat, prietenul tău de 40 de ani: ai vreo informaţie legată de această crimă ?
Rıza: Murat...
În acest moment, uşa se deschide şi intră Melike.
Melike: Sigur că nu, Murat !... Ce mai face mama ta ? Sperăm că ea este bine, sănătoasă...
Murat: Da, mulţumesc, este foarte bine.
Melike: Am auzit discuţia voastră. Îl cunoşti foarte bine pe Rıza. Este o persoană care nu ar strivi nici măcar o furnică. Nu a avut conflicte cu răposatul İhsan. El îi iubea, de asemenea, pe Hacer şi pe Mehmet, fiul ei. (menajera care tocmai vorbise cu Melike intră cu cafeaua şi aude conversaţia) I-a ajutat şi i-a protejat.
Murat: Hacer era o femeie liniştită. Nu a facut rău nimănui. De ce ar vrea cineva să omoare o astfel de persoană ?
Melike: Cine poate şti ? Poate că ea a avut un duşman. Cunoaşteţi regiunea... Chiar şi pentru conflicte minore, oamenii recurg imediat la un pistol...
Murat: Hacer a fost împuşcată cu o armă cu bătaie lungă, în faţa staţiei de poliţie.
Menajera a înţepenit auzind aceste cuvinte. Melike îi cere să plece.
Melike: De ce nu le faci o vizită celor din familia Barazoğlu ? În mod evident, fiul lor a fost ucis. Ăsta poate fi începutul unui război de sânge...
Murat: În cazul în care voi considera că este necesar, le voi face o vizită, doamnă Melike.
Murat se ridică să plece.
Rıza: Nu ţi-ai terminat cafeaua.
Murat: Rămâne pe data viitoare.
Melike îi strânge mâna şi îi spune că ea ar dori să-i aibă musafiri la cină, într-o seară, pe el şi pe mama lui.
Rıza îl conduce pe Murat.

Înarmată cu puşca, Dila încearcă să găsească drumul spre casa lui Rıza. Pe drum, întâlneşte un bătrân care îi explică cum se ajunge acolo.

Metin îl întreabă pe Rıza dacă cel care a plecat era procurorul. Rıza îi răspunde afirmativ. Metin îl întreabă de ce a venit. Rıza îi explică că a avut câteva întrebări în ceea ce priveşte moartea lui Hacer... Metin spune că ar dori ca ei doi să stea de vorbă despre această situaţie, iar Rıza este de acord.

Ajunsă în faţa casei familiei Selamoğlu, Dila îl strigă pe Rıza să iasă afară. Dar cea care apare este Melike.
Melike: Ce se întâmplă ? Cine eşti ?
Dila: Sunt Dila Barazoğlu ! Am venit să-i iau viaţa lui Rıza Bey.
Pe Melike o pufneşte râsul.
Dila: Dacă este bărbat, va ieşi afară.
Melike: Dacă el ar fi fost acasă, ar fi ieşit cu siguranţă, deoarece fiul meu nu se teme de nimeni, doar de Dumnezeu.
Dila: În mod evident, îi este frică, altfel de ce a trimis-o afară pe mama lui ? Spuneţi-i să iasă din ascunzătoare !
Melike: Ţi-am spus... Dacă el ar fi fost aici, ar fi ieşit. Dar dacă eşti hotărâtă să împuşti pe cineva, nu te opri, împuşcă-mă pe mine !
Dila: Nu vă vreau pe dumneavoastră. Vreau viaţa fiului dumneavoastră ! Aţi înţeles ?
Melike: M-am gândit eu... Uită-te la tine !... Nici măcar nu eşti în stare să ţii o armă ca lumea... Apropo... Ţi-ai pus arma la umăr... Vei fi împuşcată în mijlocul frunţii.
Melike face un gest şi Dila este înconjurată de oameni înarmaţi.
Melike: Acum pleacă, fato ! Şi nu face aceeaşi greşeală stupidă de a reveni din nou aici !
Dila: Spuneţi-i fiului dumneavoastră că nu s-a terminat ! Indiferent de locul unde se ascunde, îl voi găsi şi îl voi omorî !

La fermă...
Seyit Bey a văzut-o pe Dila plecând cu o puşcă şi îl trimite pe vătaf după ea. Cei doi se întâlnesc pe drum.
Vătaful: Unde aţi fost ?
Dila: Nu trebuie să-ţi dau eu ţie explicaţii, Canip !
Vătaful:  Ştiţi a cui este casa asta ?..... Va trebui să-i daţi explicaţii lui Seyit Bey !

În birou...
Rıza: Cred că aici vom putea sta de vorbă... De aceea am venit... Spune, frate !
Metin: Tu ai ucis-o pe Hacer ?
Rıza: Voi uita că m-ai întrebat asta !
Metin: Frate !... Este dreptul meu să ştiu. Tu sau doamna Melike sunteţi implicaţi în asasinarea lui Hacer ?
Rıza: Metin, l-am împuşcat pe İhsan în mod accidental. Azer a tras primul. Apoi eu l-am împuşcat... İhsan s-a băgat la mijloc. Eu nu sunt un criminal cu sânge rece, frate ! Înţelegi ? Nu pot ucide pe cineva fără să clipesc. Nu sunt responsabil pentru moartea lui Hacer !... Cât despre mama mea, ea reacţionează exagerat şi ia, câteodată, unele decizii proaste... Cu toate acestea, nu este lipsită de conştiinţă şi fără milă încât să poată ucide pe cineva...
Metin: Iartă-mă, frate ! Sunt atât de confuz... Am fost întotdeauna proscris în această familie, nepăsător, indiferent, nu prea ataşat de familie... Dar nu este vorba despre cine sunt eu. Chiar dacă avem acelaşi tată şi avem mame diferite, vă iubesc pe toţi foarte mult: pe doamna Melike, pe Fatma şi pe tine... Şi cât priveşte cele întâmplate, nu vreau ca această familie să se destrame ! Ai înţeles ?...
Rıza: Da, am înţeles. Uite, frate, în niciun caz, în nicio împrejurare, nu voi permite vreodată ca această familie să se destrame. Ok ? Promit !
Metin: Îmi pare rău...
Cei doi se îmbrăţişează.
Rıza: Hai, Metin, dragul meu, ia-ţi ceva timp liber... Eu mai am câte ceva de făcut pe aici...

Melike îi cere lui Mustafa (unul dintre oamenii de la fermă) să-i ducă un mesaj lui Mehmet, aflat în închisoare...

Seyit Bey şi Eren, mama Dilei, discută cu Dila...
Seyit Bey: Ce-a fost în mintea ta să iei o puşcă şi să te duci la casa lui Rıza Bey pe cont propriu ? Încerci să stârneşti un război al sângelui ?
Vine Azer. Se bagă în vorbă, cerându-i socoteală Dilei.
Seyit: Nu ţi-am dat permisiunea să intri ! Pleacă !
Azer: Tată !
Seyit: Ieşi afară !
Azer pleacă nemulţumit.
Seyit: De ce nu vorbeşti ? Nu ai de gând să te aperi ?
Dila: Nu eu nu sunt vinovată ca să trebuiască să mă apăr. Rıza l-a ucis pe soţul meu şi m-am dus să-l împuşc. V-am spus, dar aţi crezut că eu glumesc !
Seyit este furios. Dila îi cere să o înveţe să folosească o puşcă.
Seyit: Crezi că asta şi-ar fi dorit İhsan să faci ? Crezi că el ar vrea ca tu să omori un om drept răzbunare ?
Dila: Îl cunosc pe İhsan mai bine decât voi toţi. El ar fi vrut să fac ceea ce cred eu, indiferent de rezultat sau de cauză.
Seyit: Nu ! Nu, niciodată ! El nu ar fi luat niciodată o armă ! El nu ar fi putut lua niciodată viaţa cuiva !
Dila: Dacă cineva m-ar fi împuşcat pe mine, el nu ar fi stat pe gânduri dacă să ucidă acea persoană !
Eren: Dila !
Dila: Nu, mamă ! Până ieri am avut îndoielile mele, am crezut că Azer exagerează ! M-am gândit că ar fi posibil ca Rıza să-l fi împuşcat şi să-l fi ucis pe soţul meu în mod accidental ! Dar moartea lui Hacer a schimbat cu totul situaţia ! İhsan şi Hacer au fost ucişi amândoi de către câinele de Rıza Bey ! Sunt la fel de sigură de acest lucru, cum sunt sigură de numele meu ! Este timpul să vă deschideţi ochii şi să vedeţi adevărul ! Rıza plânge şi vă face pe toţi să acceptaţi asta !
Seyit: Eu nu accept asta !...
Dila: Atunci nu a mai rămas decât un singur lucru... Tuturor vă este atât de frică de Rıza, încât nu veţi ridica mâna !
Seyit îi dă o palmă Dilei. Mama ei sare să-l oprească.
Dila: O palmă nu mă va opri în acest punct, Seyit Bey ! "Săgeata a părăsit arcul" (expresie turcă)... Va trebui să mă împuşcaţi !
Dila părăseşte încăperea, urmată de mama ei.

La închisoare...
Mustafa se duce să-l vadă pe Mehmet.
Mehmet: Te-au trimis pe tine... Voi toţi aţi ucis-o pe mama mea. Acum puteţi trimite oameni să mă omoare şi pe mine.
Mustafa: Aceasta este ultima dată când ei vor vorbi. Nu avem intenţia de a te ucide. Am venit să vorbim cu tine despre sora ta, care locuieşte în Urla... Sora ta care este căsătorită, fericită şi cu doi copii...

La piscină...
Metin se uită la imaginile filmate de Hülya cu telefonul mobil când Dila a venit la casa lor pentru a-l împuşca pe Rıza. El le spune fetelor că a vorbit cu Rıza şi că nici Rıza, nici Melike nu au nimic de-a face cu această situaţie.
Fatma spune că, din păcate, Dila nu l-a întâlnit niciodată pe Rıza, auzind de el doar de la Azer.

Azer, soţia lui şi vechilul Canip stau de vorbă...
Azer o laudă pe Dila pentru că a avut curajul să facă ceea ce a făcut. Şi este furios pe vătaf, pentru că acesta l-a oprit pe el să facă ceea ce trebuie făcut.
Vătaful: Nu este nicio problemă. Îl poţi prinde la colţ pe Rıza atunci când el va fi singur şi poţi să-l omori. Atunci poliţia te va aresta fără să clipească un ochi pentru că te-ai răzbunat pentru uciderea fratelui tău...

FLASHBACK
(imagini de la o întâlnire Azer-Fatma când el află că ea este sora lui Rıza)

Azer îi trimite Fatmei un mesaj pe telefonul mobil, spunându-i că are ceva de vorbit cu ea despre un subiect foarte important referitor la viaţa fratelui ei şi îi cere să se întâlnească cu el într-un loc anume.

Biroul lui Rıza...
Vătaful Haydar vine trimis de Melike. Ea l-a trimis să-l caute pe Rıza pentru că acesta nu răspunde la telefon. Atunci când ea l-a sunat la birou, i s-a spus că el nu era acolo.
Rıza: Sunt aici pentru că vreau să fiu departe de ea ! Spune-i să nu mă mai deranjeze.
Haydar: Îi spun... Dar ... Dila a fost la tine acasă.
Rıza: Cum ??
Haydar: A venit înarmată cu o puşcă.... A spus că se află acolo... ca să te omoare...
Rıza: A fost cineva rănit ?
Haydar: Nu, nici chiar o sângerare din nas ! Nu-ţi fă griji ! 
Dar el îi sugerează lui Rıza să o avertizeze cumva, astfel încât aşa ceva să nu se întâmple din nou. Pentru că data viitoare ea nu va mai fi la fel de norocoasă... Melike ar putea fi capabilă de orice...

Vătaful Canip este sătul de acţiunile lui Azer şi este tentat să meargă şi să-i spună lui Seyit Bey tot adevărul. Soţia lui Canip este împotrivă.

Pe terasă, Seyit Bey şi Eren, mama Dilei...
Seyit îşi prezintă scuzele pentru că a lovit-o pe Dila. A fost doar încercarea lui de a-i vorbi şi de a o sfătui ca un tată.
Eren: Dila a crescut fără tată. Şi nu are nicio idee despre ceea ce înseamnă să ai un tată. A avut o copilărie în care a trebuit să facă faţă faptului că nu a avut un tată.
Seyit: Dila se bucură de încrederea mea datorită fiului meu. Eu nu o consider nora mea, ci fiica mea.
Eren îl sfătuieşte să nu-i arate numai mustrarea, ci să-i arate compasiune lui, să dea dovadă de înţelegere şi să fie ca un tată pentru ea. Altfel, ea nu se va opri.
Eren: Numai dumneavoastră o puteţi opri să mai caute răzbunarea.

Fatma se întâlneşte cu Azer...
Fatma: Când ai de gând să te maturizezi, Azer ? Acum te foloseşti de fratele meu doar ca să mă vezi ?
Azer: Ascultă, eu nu ţi-am cerut să vii aici ca să mă cert cu tine.
Fatma: Spune-mi care este problema aceea foarte importantă de care depinde viaţa fratelui meu !
Azer: Fatma, eu...  Sunt gata să uit tot ceea ce s-a întâmplat, dacă eşti...
Fatma: Ce eşti gata să ierţi ?
Azer: Moartea fratelui meu, İhsan ! Sunt gata să-l iert pe Rıza pentru moartea fratelui meu, atâta timp cât tu îmi spui mie "da"...  Spune doar "da" şi putem fugi de aici. Putem începe o viaţă nouă şi curată doar noi doi, departe de toţi aceşti Bey, de aceste arme... Ce părere ai, Fatma ?
Fatma: Imbecilule, îţi dai seama ce spui ? Fratele tău a murit din cauza ta şi tu vii în faţa mea ca cea mai inocentă persoană din lume şi vorbeşti de iertare !!?  Pe cine eşti tu gata să ierţi ?
Azer: Ai dreptate în tot ce spui, ai dreptate...  Dar nu există niciun motiv pentru a transforma asta într-un război de sânge. Hai să punem capăt acestor ostilităţi. Fatma, eu sunt îndrăgostit de tine... Şi te voi iubi până voi muri ! Spune-mi "da" !
Fatma: Ai înnebunit ! Nu te vreau, tu nu înţelegi asta ? Oare trebuie să te depreciez, să-ţi rănesc mândria ca să te fac să înţelegi ?
Azer: Te implor, Fatma ! Pentru tine sunt gata să renunţ la tot, inclusiv la moştenirea mea şi la titlul de Bey.
M-au obligat să mă căsătoresc cu o femeie care nu-mi place, în timp ce, atunci când stăteam la masă, în timpul ceremoniei de nuntă, eu mă gândeam numai la tine ! Te implor ! Doar să-mi spui "da"  şi voi divorţa de Sultan şi noi ne vom putem căsători, jur !
Fatma: Niciodată nu-ţi voi spune "da" ! Nu te voi iubi niciodată !...
Azer: Asta este ultimul tău cuvânt ?
Fatma: Da...
Azer: Înseamnă că am încercat tot ce se putea. Din acest moment, ceea ce se va întâmpla cu fratele tău va fi responsabilitatea ta, Fatma Selamoğlu !

Noaptea, Rıza vorbeşte în sinea lui:
"Ce se va întâmpla, se va întâmpla... Nu-ţi stă în caracter să te ascunzi, Rıza Bey ! Nu eşti vinovat de nimic. Explică-i Dilei adevărul în mod sincer. Spune-i că Azer a fost cel care a ridicat arma şi a tras primul...
Apoi am tras înapoi în legitimă apărare... Da, da, ea este o persoană sensibilă. Mă va înţelege. Mă va crede... Dar cum să mă creadă ? M-am prezentat ei ca Yavuz, i-am spus că am fost tâmplar. Încă de la început am minţit... Oare ea nu-mi va spune: 'Din moment ce erai nevinovat, de ce m-ai minţit ? De ce anume ţi-era frică ?'  Oh, Dumnezeule... Ea mă va urî..."

În grădina fermei familiei Barazoğlu...
Dila: Yavuz Bey !
Rıza: Am venit să vorbesc cu dumneavoastră.
Dila: Aţi ales din nou un moment nepotrivit. Dintr-un motiv sau altul, întotdeauna ieşiţi din întuneric...
Rıza: Da, aveţi dreptate.
Dila: Dar, de data aceasta, promit să vă ascult cu toată inima. Îmi pare aşa de rău că nu am luat în serios ceea ce mi-aţi spus despre Hacer... Yavuz Bey, putem merge mai încolo ?
Rıza: Sigur.
Dila: Despre ce aveaţi de gând să-mi vorbiţi ?
Rıza: De fapt, nu era atât de important...
Dila: Yavuz Bey... Este, evident, destul de important dacă aţi venit la această oră din noapte...
(Vocea interioară a lui Rıza...) "Haide, Rıza, spune-i... Spune-i că eşti Rıza... Eu nu sunt responsabil pentru moartea soţului tău, totul a fost un accident, hai, spune"...
Dila: Yavuz Bey....
Rıza: Ultima oară aţi fost destul de supărată. Am fost preocupat pentru dumneavoastră. Am venit să văd cum vă simţiţi. Asta e tot...
Dila: Mulţumesc... Chiar am nevoie de cineva cu care să vorbesc...
Rıza: În opinia mea, aţi făcut o greşeală mergând la casa lui Rıza Bey, punându-vă în pericol...
Dila: Unde aţi auzit despre asta ?
Rıza: Se vorbeşte în oraş. V-aţi pus în pericol. V-am spus ce fel de persoană este Rıza Bey...
Dila: Ştiu... Însă uciderea lui Hacer a fost ultima picătură din cupa care s-a revărsat peste mine.
Rıza: Dar v-am avertizat despre situaţia cu Hacer, nu m-aţi ascultat. Doamnă Dila, sunteţi foarte tânără, aveţi o viaţă lungă înainte... Eu doar vă spun: nu faceţi ceva care vă va bântui mai târziu. Ştiu că acest lucru este foarte dificil, dar îngropaţi-vă durerea undeva în adânc...
Dila: Nu se poate, Yavuz Bey... Dacă aş face asta, nu aş putea să mă iert pe mine însămi. Trebuie să caut răzbunarea pentru İhsan şi Hacer.
Rıza: Răzbunarea este un alt înţeles pentru pierdere, doamnă Dila.
În cele din urmă, tot ceea ce veţi dobândi este regretul. Apoi, pentru restul vieţii dumneavoastră, vă veţi lupta cu conştiinţa dumneavoastră, gândiţi-vă la asta...
Dila: Îmi voi asuma acest risc.
Rıza: Atunci sunteţi hotărâtă să-l ucideţi pe Rıza Bey ?
Dila: Da, şi dumneavoastră mă veţi ajuta.
Rıza: Cum ?
Dila: Mă veţi învăţa cum să folosesc o armă.
Rıza: Nu pot... O armă este un lucru periculos...
Dila: Yavuz Bey, vă rog, învătaţi-mă cum să folosesc o armă...
Rıza: Bine. Veniţi la cabană mâine seară şi vom începe.

FLASHBACK
Azer îşi imaginează noaptea nunţii, când – în loc de Sultan – lângă el ar fi stat Fatma...

Azer se întoarce acasă. Intră în dormitor trântind uşa. Sultan se trezeşte şi îi spune că a adormit în timp ce-l aştepta pe el. Încep să se certe din cauza obiceiului său de a bea. Ea îl întreabă de ce s-a mai căsătorit cu dânsa, dacă tot n-a iubit-o niciodată...

Pe terasă, unde Azer ieşise să ia aer după discuţia aprinsă cu soţia lui...
Azer o întreabă pe Dila de unde vine. Ea îi răspunde că nu a putut dormi, aşa că a plecat să facă o plimbare.
Azer: Chiar dacă de faţă cu tatăl meu n-am putut spune că sunt mândru de ceea ce ai făcut astăzi, totuşi te sfătuiesc să nu te duci în căutarea şarpelui. Însă aşteaptă până când şarpele apare şi atunci îl vei putea lua.
Dila: Te oferi să mă ajuţi ?
El îi spune că, într-adevăr, nu vrea ca ea să se implice în acest sens. Nu are nicio intenţie să lase nerăzbunat sângele fratelui său.

În camera lui Rıza...
Melike vine cu dorinţa de a discuta cu Rıza despre ce s-a întâmplat astăzi. El îi spune nu este nimic de discutat.
Melike: Ştiu că încă eşti supărat pe mine, dar Dila va fi o problemă.
Rıza: Şi ce ai de gând să faci ? Să o omori şi pe ea ?
Melike: Rıza, te rog... Eu am încercat doar să te previn...
Rıza: Pentru că eşti mama mea şi nu vreau să ţi se întâmple nimic rău, am păstrat tăcerea în faţa procurorului. Dar atât şi nimic mai mult ! Dacă Dila este lovită de fulger, cade şi îşi rupe piciorul, pe tine te voi considera vinovată. Dacă faci din nou ceva cuiva, nu te voi proteja !
Melike: Ce ruşine ! Copilul meu să-mi vorbească în felul acesta...
Rıza: Ar trebui să te rogi şi să fii recunoscătoare pentru faptul că încă te mai privesc în faţă, că încă îţi mai vorbesc. Că încă îţi mai permit să rămâi în casa asta ! Roagă-te...

Dila nu poate dormi. Îşi aminteşte ultima discuţie cu Rıza, pe malul apei...

FLASHBACK
İhsan şi Dila pe când încă nu erau căsătoriţi...
İhsan: Dacă ar fi să mor înaintea ta...
Dila: De ce vorbim despre asta ?
İhsan: Să spunem că se întâmplă asta. Te-ai recăsători ?
Dila: Ai putea, te rog, să taci ? Nu vreau să mă gândesc la un astfel de lucru, serios...
İhsan: Dar eu m-am gândit la asta. Să spunem că, Doamne fereşte, s-ar întâmpla cu tine. Niciodată nu aş putea fi cu altcineva din nou. Pentru că, în viaţă, o persoană nu poate fi şi nu se poate căsători decât cu cel de care este îndrăgostit. Aşa că tu eşti a mea pentru totdeauna.

Procurorul Murat vine la închisoare să stea de vorbă cu Mehmet...
Îl întreabă ce a vorbit cu cel care a venit la el din partea familiei Selamoğlu.
Mehmet: Nimic. Mi-a spus doar că vor avea grijă de mine cât timp voi fi în închisoare.
Murat încearcă să-l facă pe Mehmet să vorbească despre situaţie, menţionând ce anume a spus Dila despre moartea mamei lui. Mehmet tace. Murat mai încearcă, însă Mehmet nu are intenţia de a-şi schimba declaraţia.

Hülya face plajă pe pajiştea din faţa casei. Mama lui Metin îi cere să intre imediat în casă, pentru că are o ţinută nepotrivită. Metin intervine, încercând s-o calmeze pe mama lui, spunându-i să înceteze să-şi mai facă griji despre ceea ce cred şi vorbesc oamenii, adăugând că aceasta este şi casa ei. Ea îi răspunde că nu este aşa de uşor, când toată lumea o numeşte "Kuma".

La birou...
Fatma îi explică lui Rıza conversaţia pe care a avut-o cu Azer cu o zi înainte. Ea îl avertizează pe Rıza să fie atent, pentru că Azer nu este destul de bărbat să se confrunte cu Rıza faţă în faţă şi va încerca să-i întindă un fel de capcană.

La micul dejun...
Azer întreabă unde sunt Dila şi tatăl lui. Sultan îi spune că s-au dus la cimitir.
Eren încearcă să vorbească cu Azer despre relaţia dintre el şi tatăl lui şi despre nevoia de a nu mai fi atât de încăpăţânat. Sultan îi spune că ei nu au avut nicio dificultate să se înţeleagă până la sosirea ei la fermă şi nu vor avea probleme să se înţeleagă reciproc atunci când ea va pleca.
Dar mama Dilei îi spune lui Sultan că ea nu intenţionează să părăsească ferma pentru încă mult timp. Sultan îi răspunde că aceasta este casa ei şi poate să rămână cât timp doreşte.
Azer este supărat că Seyit Bey a plecat cu Dila. Sultan încearcă să-l provoace pe Azer să ia măsuri la fel cum a făcut Dila. El îi raspunde obraznic să-şi vadă de treaba ei, pentru că vorbeşte prea mult.
Dar nici Sultan nu rămâne mai prejos, spunându-i să se obişnuiască cu noua Sultan !

La cimitir, Seyit stă de vorba cu Dila despre soţia lui... (lângă mormântul acesteia)
Seyit: Doamna Sacide, răposata mea soţie... Când am aflat prima oară că era însărcinată, amândoi ne-am dorit mult o fată. Dar a sosit İhsan şi ne-a umplut vieţile. Însă noi tot ne mai doream şi o fată. Apoi a venit pe lume Azer. Dar o boală îngrozitoare a luat-o departe de mine, înainte de a mai fi avut o şansă să încercăm a treia oară. Mai târziu, Sultan şi Azer s-au căsătorit, astfel încât ea să umple golul lăsat de faptul că nu aveam o fiică. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Nu ştiu de ce. Mai târziu, İhsan te-a adus la noi. Şi m-am gândit… Oare va fi posibil pentru mine să o iubesc pe fata asta nu ca pe o noră, ci ca pe propria mea fiică ?... Apoi am văzut că eşti încăpăţânată şi m-am gândit că, dacă aş fi avut o fiică, ea ar fi fost la fel ca tine.
Dila: De ce sunteţi supărat pe Azer ?
Seyit: Pentru că el mi-a nesocotit întotdeauna autoritatea şi face ce-l taie capul. Este hotărât să-mi ia locul. Dar tu, tu nu eşti aşa ! Vreau să ştii cât de important este pentru mine dacă mi-ai spune "tată". Da, este adevărat, l-am pierdut pe İhsan. Dar, uneori, dacă te gândeşti că ai pierdut, trebuie să te gândeşti că este un dar de la Dumnezeu să găseşti pe altcineva. Am simţit că te-am câştigat pe tine şi, de aceea, nu vreau să te pierd...

În grajd...
Rıza Bey stă de vorba cu calul, explicându-i ceea ce i-a spus Fatma despre ameninţările lui Azer. Apoi apare Haydar şi Rıza îi spune şi lui cele aflate de la Fatma.
Rıza este preocupat de faptul că Azer are intenţia să facă o mutare proastă şi cineva ar putea fi rănit.
Haydar îi cere permisiunea să meargă şi să vorbească cu el. Rıza spune că nu va fi necesar, pentru se va duce chiar el să vorbească cu Azer. Haydar îl avertizează că Azer nu înţelege lucruri pe care o persoană normală le-ar pricepe cu uşurinţă şi îi sugerează lui Rıza să nu apară pur şi simplu în faţa lui Azer, acesta fiind în stare de orice.
Rıza îi cere lui Haydar să-i trimită un mesaj lui Azer şi să-i spună că el, Rıza, îl va aştepta în partea de sus a dealului, pe seară. Şi să-i mai spună că, dacă el este un bărbat adevărat, va apărea singur şi îi va spune direct, în faţă, ceea ce a spus pe la spatele lui.
Haydar îi cere să se mai gândească şi să stabilească întâlnirea pe teritoriul lor. Dar Rıza insistă că, dacă Azer doreşte să se răzbune, atunci el va căuta acest lucru în locul în care a fost ucis fratele său.

Vătaful, soţia lui şi menajera cea tânără stau de vorbă despre situaţia din familie...
Vine Azer şi vrea să vorbească cu vătaful şi să pună la punct un plan prin care să-l omoare pe Rıza.
Se sfătuiesc amândoi cum să reuşească, fără să atragă atenţia.
Lui Azer i se spune că Haydar, vechilul lui Rıza Bey, este acolo şi doreşte să-i vorbească.
Haydar îi transmite lui Azer mesajul lui Rıza, aşa cum acesta l-a instruit. Azer este de acord să-l întâlnească pe Rıza, şi îi trimite un răspuns prin vătaf, cum că-l va întâlni, va veni singur şi îl va ucide exact în locul în care el (Rıza) l-a ucis pe fratele său.

Pe malul apei, la cabană...
Rıza îi explică Dilei din ce este compus un pistol.
Rıza: Acest obiect nu este o jucărie şi trebuie putere pentru a-l prinde ferm în mână... A trage cu o armă nu este o soluţie. Dacă veţi trage în Rıza şi îl veţi omorî, nu vă va micşora durerea pe care o simţiţi. Şi nici nu vă va scuti de sentimentul de răzbunare.
Dila: Am vorbit despre acest lucru, Yavuz Bey.
Rıza: Există vreo şansă să vă răzgândiţi ?
Dila: Nu ! Ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla.
Rıza: Ok... Acum, indiferent de tipul de armă pe care îl utilizaţi, mai întâi de toate trebuie să vă pregătiţi trei lucruri. Primul scopul, al doilea emoţiile, al treilea arma.
El continuă să-i explice diferenţa între a trage cu o puşcă sau cu un pistol, care necesită o prindere fermă. Apoi îi explică efectele asupra organismului după tragere.
Rıza: Acum va trebui să vă pregătiţi baza. Nu puteţi să ochiţi cât timp sunteţi furioasă, nervoasă sau supărată. Indiferent de situaţie, trebuie să lăsaţi emoţiile deoparte înainte de a apăsa pe trăgaci. Acum, a treia, arma dumneavoastră... trebuie să fie mereu curată. În cazul în care o armă nu este curăţată, s-ar putea întoarce împotriva dumneavoastră şi, Doamne fereşte, v-ar putea costa viaţa.
Dila: Yavuz Bey, când voi putea să trag ?
Rıza: Atunci când veţi înceta să vă grăbiţi... Vă rog, staţi drept...
Îi arată cum să ţintească.
Rıza: Nu merge.
Dila: De ce a avut recul ?
Rıza: Atunci când aţi apăsat pe trăgaci, nu aţi avut o prindere fermă.
El îi arată din nou.
Rıza: Încet, încet. În cele din urmă, totul se va sincroniza pe măsură ce vă veţi antrena.
El ia arma, scoate cartuşele şi dă să plece.
Dila: Yavuz Bey, unde plecaţi ?
Rıza: Este suficient pentru ziua de astăzi !
Dila: Yavuz Bey, nici măcar n-am încercat...
Rıza: Nu vă faceţi griji ! Rıza Bey nu pleacă nicăieri ! Este pe-aici prin jur !... Dacă nu ne mai vedem, aveţi grijă de dumneavoastră, doamnă Dila !
Dila: Yavuz Bey, opriţi-vă !

Pe deal...
Rıza: Ai de gând să mă omori, Azer ? Iată-mă, sunt în faţa ta...
Azer: Eu nu mă cobor atât de jos încât să împuşc pe cineva care este neînarmat, Rıza Bey... aţi uitat...
Rıza: Frumos... Am venit aici să vorbim. Şi eu sunt, de asemenea, de vină pentru moartea fratelui tău. Şi pentru acest lucru, spun cu toată inima mea că îmi pare rău.
Azer: Această situaţie a început din ziua în care am răpit-o pe Fatma şi m-ai pălmuit. Apoi, din cauza slăbiciunii tatălui meu, te-ai obosit să ne iei pământul...
Rıza: Azer, dacă ai putea să renunţi la ostilitatea ta, eu sunt gata să mă predau, dar tu va trebui să explici totul, aşa cum s-a întâmplat, procurorului, tatălui tău şi doamnei Dila...
Azer: Nu ! Acest lucru nu va fi atât de uşor, Rıza Bey. Va trebui să plăteşti pentru palma pe care mi-ai dat-o...

Melike se duce să-l vadă pe Seyit Bey. Apare Dila călare şi o vede acolo...

Lupta dintre Azer şi Rıza continuă. Ascuns pe deal, vătaful lui Azer îşi îndreaptă arma spre ei şi ocheşte spre Rıza Bey...

[simona]

Adana... Erkan Petekkaya şi Can, fiul său, urmărind episodul 4 al serialului...

          

                                  #dilahanim izlenir...          #dilahanim izlemeye devam...     

[simona]

asudem,   

[Miki]